Am dat peste hotelul Auberge De La Madone accidental. Căutam o cazare mai ieftină la Monoco (contradicție în termeni) și am dat peste pozele hotelului Auberge De La Madone din Peillon, Franța. Hotelul este situat pe o stâncă într-un mic orășel. De fapt, tot orășelul este construit pe o stâncă. Peillon este la 20 de km de Nisa. M-a cucerit din prima clipă cu aspectul său medieval, fiind o colecție compactă de case din piatră gri și străzi foarte înguste. Cu mașina se poate ajunge până la marginea caselor, în parcare, și de acolo se merge pe jos, prin pasaje aproape ascunse și uneori pe scări. Peillon este considerat unul dintre cele mai frumoase orășele medievale de pe Coasta de Azur și poate fi vizitat doar pe jos. Nu există loc de mers cu mașina. De fapt și drumul până acolo este foarte îngust și plin de ace de păr. Eram puțin speriată de drumului până la Auberge De La Madone, mai ales că în toate părerile de pe site-urile de călătorie eram sfătuiți să nu venim seara sau pe ploaie cu mașina. Din fericire, după experiența pe care am avut-o pe Stelvio, nu ne-a mai speriat nimic. Drumul spre Peillon ni s-a părut chiar larg, față de cele 48 de ace de păr de pe Stelvio.
În Peillon nu există magazine, singurele locuri comerciale fiind hotelul Auberge De La Madone și restaurantul. Dar, dacă vă aventurați până în punctul cel mai înalt, priveliștea va fi captivată. Trebuie să urcați ceva trepte pentru a ajunge pe platoul de sus din fața bisericii. Când am ajuns parcarea era plină, deși pe booking hotelul se laudă că are parcare. Am aflat la recepție că hotelul are parcarea proprie, numai că trebuie să mai urcăm încă 3 ace de păr pe drumul spre cimitir, care e și mai îngust decât drumul până la hotel.
Personalul hotelului a fost foarte drăguț și de ajutor. Hotelul este decorat în stil rustic/antic pe cât posibil, cu elemente moderne care sunt indispensabile. Holurile sunt înguste și fără ferestre și te duc cu gândul la castelele din secolul 14. Așa mi-am adus aminte experiența din Hotelul Două Turnuri de la Peleș. Dacă nu ai ajuns încă acolo, te sfătuiesc să mergi.
Camera destul de mare, dar ciudată după standardele hotelurilor moderne: la intrare este o cameră mică doar cu toaleta (fără nicio aerisire în afară de un ventilator de perete), apoi o cameră mai mare cu baia propriu-zisă (cadă, chiuvetă) despărțită printr-un perete de sticlă de cameră principală. Peretele de sticlă (mată) folosește cumva ca aerisire pentru baie, numai că tot aburul de la baie intra în cameră. Iar camera era dotată numai cu ventilator și am simțit din plin lipsa aerului condiționat.
Prețurile pentru cazare diferă în funcție de tipul de cameră: cele cu vedere în spate sau către pereții interiori costă mai puțin. Noi am ales o cameră cu vedere către vale și a trebuit să plătim în plus. Dar toate neajunsurile constatate pălesc în fața priveliștii minunate. Să stai seara pe mica terasă a camerei de hotel, cu un pahar de apă rece în față (sau vin după preferințe) și să admiri apusul soarelui peste vale – de neprețuit.
Restaurantul este foarte scump, așa că am preferat să mâncăm la Nisa. Prețul pentru cină pentru o persoană variază între 40 și 80 de euro. Domnul K era să facă un atac de inimă când a auzit. În schimb, în Nisa am găsit un restaurant drăguț unde am mâncat amândoi cu 40 de euro, 2 feluri de mâncare.
Ca în orice hotel, internetul nu a avut cine știe ce viteză. Oricum, am putut fi fericiți. A fost cu mult mai bun decât cel din Austria sau Italia, care se deconecta la fiecare minut. Domnul K a reușit chiar să se joace online. Cu chiu cu vai, dar a reușit. Iar eu am reușit chiar să lucrez un pic.
Serviciul de recepție al hotelului nu este disponibil 24/7. Așa că dimineață când am vrut să plecăm, plătește dacă ai cui. Am dat peste grădinar, care amabil a notat datele de pe cardul de credit și a spus că vor debita cardul când va apărea recepționerul. Deci dacă ajungi vreodată la Auberge De La Madone în Peillon este bine să știi că înainte de ora 9 nu ai cui plăti. Cu toate că am stat cu ceva emoții, au debitat de pe card numai suma datorată. Ca sa vezi, francezii nu sunt hoți. Factura am primit-o ulterior pe email.
4 Comments
Wow!! Imi place genul rustic. Imi da senzatia de „acasa” „caldura” . Dar in Monaco? Este noutate. Stiam ca acolo se „respira” lux.
Pai nu e in Monaco. E pe lângă. Sunt cred vreo 20-30km pana acolo. Nu mi-am dat seama f bine pentru ca noi am fost la nisa întâi (avem nevoie sa alimentam masina) si de la nisa la Monaco ( montecarlo )
Aha 🙂 . Oricum imi place ce am vazut in cele doua poze 🙂 . Oarecum , drumul se asemana (atat cat imi dau seama din filmare ) cu drumul de la Sinaia care duce spre Transbucegi, de la noi 🙂
Da, e un fel de high alpine road, numai ca tine cativa km (vreo 3 cred). Oricum zona este mirifica. Recomand cu drag sa mergeti