Ieri am trecut pe la Salonul Auto București doar ca să văd și eu ce se mai vinde și ce se mai întâmplă în lumea auto. Primul lucru pe care l-am observat e că unele firme nu sunt interesate să vândă. Deloc. Am mers la standul de navigații auto. În jur muzica dată la maxim de nu te înțelegeai om cu om. Întreb de o navigație anume pentru transportatori. Persoana de acolo ne lămurește buștean: ”aaa, păi astea sunt navigații speciale pentru camioane”. Atât. Nu că asta am și întrebat. Nici măcar ”hai să vă dăm o oferta, un pliant, o carte de vizită”. Nimic. Atât ne-au zis. Ne-am uitat și noi unul la altul, am mulțumit frumos și am plecat. Mai era ceva de zis? Nu cred.
Apoi, ne-am izbit de indolența vânzătorilor de mașini. Când firmele astea fac selecția persoanelor pe care le trimit la târg cred că e ceva de genul: cine e cel mai nasol angajat? X! Atunci pe X îl trimitem la târg. La standul Maserati era un agent de vânzări hipser. Pantofi portocalii din piele întoarsă, pantaloni crem și parpalac maro deschis. Se plimba printre mașini, închizând și deschizând portbagajul din telecomandă, de parcă era ultima tehnologie extraterestră. Ca să mă înțelegeți bine prețului unui SUV Maserati este comparativ cu cel al unui BMW X5, deci nu vorbim de ultimul model de Ferrari ci de o mașină relativ normală la preț. Apoi, s-a uit la volan și a început să tureze un motor. Serios? Într-o hală plină de lume și cu o aerisire precară tu te apucă de turat motoare? Nici măcar o privire către persoanele interesate de mașini. De fapt, la un moment dat a și dispărut de la stand.
Singurul stand unde oamenii chiar făceau treaba a fost Hyundai. Acolo erau niște domnișoare care se plimbau printre mașini și întrebau pe toată lumea dacă e interesată de o ofertă la mașini. Imediat ce cineva spunea da, chema agentul de vânzări pentru lămuriri suplimentare și/sau ofertă. Că agentul de vânzări nu prea știa despre caracteristicile mașinilor, asta e altă poveste
La standul Kia am dat peste singurul agent care chiar cunoștea mașinile și caracteristicile acestora și cu care am putut avea o conversație inteligentă. Măcar aici chiar ne-a prezentat mașina, cu accent pe plusuri sau pe ce poate avea mașina în plus față de concurență.
Acum, eu să fiu în locul șefilor, i-aș da afară în secunda 2. Prezența la un târg reprezintă costuri de promovare pentru firmă. Și de obicei firmele participă la astfel de eveniment pentru a spori vânzările. Că Salonul Auto București este de fapt un prilej pentru copiii să se urce la volanul tuturor mașinilor și să facă ce vor ei pe acolo, sub privirile înțelegătoare ale mamelor, e partea a treia. Dar tu, ca angajat trimis acolo, să stai în scaun și să te uiți cu o privire ori sfidătoare ori plictisită la oamenii ce vin să vadă mașinile, nu pot înțelege. Dacă ai 1000 de vizitatori pe zi, din care 100 îți spun că sunt interesați să primească o oferă și 1 cumpără înseamnă că nu e o zi pierdută. Dacă tu stai și aștepți să vină omul să te tragă de mânecă… ce să mai zic?
Și mai interesant e faptul că BCR Leasing a angajat o gașcă de ”promoterițe” care stăteau în mijlocul halei și se uitau unele la altele sau butonau telefoanele. Împărțit oferte? Ce e aia!
5 Comments
E generala faza cu vandutul. Am dat si eu peste vanzatori sictiriti si dezinteresati .
Sunt de acord . Nu stiu cum este la un salon auto. Nu am fost si nici nu ma intereseaza. Dar, cred eu ca trebuie privit si din alt punct de vedere. De ce sunt trimisi astfel de angajati? Unde sunt cei buni? Poate nu angajatul este problema ci angajatorul. Nu stiu…zic si eu. Cred ca adevarul este undeva la mijloc 🙂
Poate. Chiar nu știu motivul. Doar ca e nasol sa te comporți așa cu potențialii clienți totusi
Nu stiu cata vanzare se face la un astfel de eveniment insa in privinta angajatiilor sunt de accord cu tine.Eu cred ca ar fi mai interesati de potentialii clienti daca ar avea un comision substantial la o vanzare,in cazul acela da cred ca si-ar da silinta.
Din ce stiu eu, sunt platiti si la comision din vanzari. Deci ar trebui sa aiba tot interesul sa vanda.