Articolul acesta s-ar putea transforma foarte simplu într-un roman. L-aș denumi simplu „Românii și marea” sau „Marea Neagră săraca”. Ar avea volumul I, II, III și multe altele. La câte vezi pe litoralul românesc, pur și simplu nu te poți opri numai la un volum.
În caz că te întrebi ce am căutat pe litoralul românesc, ei bine răspunsul e destul de complicat. Inițial nu am vrut să merg la noi, dar l-am luat și pe ficior cu noi. Logica mea fiind așa: copilul cam vomită în mașină la drumuri foarte lungi. În plus a fost prima dată când am plecat cu el în concediu. Așa că am zis să merge până pe litoralul românesc așa de test să vedem cum se comportă. În caz că ar fi pățit ceva, de la mâncare de exemplu, măcar eram aici aproape de casă și puteam rezolva mai simplu. Bine acum ”aproape” pentru România este un termen relativ. 400 de km în România sunt echivalenți cu 1200 de km pe autostradă. Dar să zicem că am avut motive mai mult sau mai puțin întemeiate.
Stațiunile
Stațiunile de pe litoralul românesc și-au păstrat acel farmec comunist. Totul e dărăpănat și în paragină. Degeaba ai hotel de 4 sau 5 stele, dacă trotuarul din față e zob. Degeaba ai all-inclusive, dacă trebuie să fii acrobat să cobori cele câteva trepte până la plajă care sunt una lipsă, alta da una ba și tot așa de zici că jucăm alba-neagra. Și să nu încep cu parcările care sunt pe principul fiecare pe unde poate, pentru că e greu să investim într-o parcare mare subterană. Bine, acum dacă ar fi cu taxă românul tot pe spațiul verde ar parca.
Plaja
Imaginează-ți niște nisip amestecat cu bucăți mai mari sau mai mici de scoici, chiștoace de țigări (muuulte), doze de bere, pahare de plastic, capace de sticle, capace de la loțiunile de plaja, scutece folosite și încă o mie de alte chestii neidentificate. Pentru că de ce să folosim coșurile de gunoi când putem arunca oriunde. De ce să ne deplasăm trei pași până la coș, când putem să nu. De ce să nu se joace copiii în toate mizeriile noastre și apoi să ne oripilăm că ce nasol a fost pe litoral. Ei bine, dragă bizon, am o veste pentru tine: litoralul arată așa pentru că tu l-ai făcut așa. Tu și alții ca tine care au aruncat cu mizerii peste tot fără să le pese.
Umbrele, șezlonguri sau prosoape?
Oamenii din zona de prosoape erau cu mult mai civilizați decât cei de la șezlonguri. Își vedeau de treaba lor, în general erau împreună cu ficiori mici și aveau grijă de ei. Încercau să îi învețe să fie civilizați, să nu se urce pe prosoapele celorlalți.
La șezlonguri urgie. Pe principiul că dacă am să dau 50 de lei pe două șezlonguri, sunt stăpânul plajei și pot să fac ce vreau eu. Să sar ca tâmpitul în apă fără să țin cont de copiii mici. Să răcnesc ca nebunul pentru că de ce nu? Și multe altele. De ce să nu duc eu paharul de bere la coșul de gunoi de la trei pași de mine, doar am plătit. Să care alții gunoiul. Eu îl arunc sub șezlong. A îngropat în nisip ficior capace și doze fără număr. Devenise un fel de distracție maximă. Nu mai construim castele. Îngropăm sau dezgropăm gunoaie din/în nisip.
Imaginea din fața șezlongului meu
Hotel Evia – 3 stele (construit în 2016) – la 300 de metri de plajă (Eforie Nord)
Plus
Cameră cu 3 paturi din care 2 făcute ca un pat mare și unul separat. Camera destul de mare, curată, cu balcon unde am găsit și uscător pentru rufe. Baia curată, cabină de duș și alt uscător pe un perete. Mini-frigider în cameră (gol – deci nu mini-bar sau ceva). Aer condiționat cu senzor. Dacă deschideai ușa de la balcon se oprea. TV flat screen cu destule canale. Saltele bune și confortabile. Prosoape destule de diverse dimensiuni.
Relativ departe de zona aglomerată a falezei, deci liniște și pace. Deși aveau muzică live, când închideam geamul nu se auzea nimic. Chiar cu geamul rabatat nu era deranjant.
Minus
Micul dejun destul de sărăcăcios, dar pe gustul românilor: ouă, cârnați, bacon, șuncă, brânză, iaurt. Ceva fructe (mere și pepene verde) de care nu prea s-a atins nimeni. Cafea deja făcută, deci nu espressor sau ceva. Meniul restaurantului la fel de sărăcăcios: 3 feluri de paste (și alea super fierte – nu mă gândeam că poți strica niște paste carbonara, dar m-am înșelat), grătare, salate și cam atât. Un plus – cartofii prăjiți erau cartofi reali, nu din ăia la pungă. Prețuri destul de mărișoare la mâncare. Asta dacă nu prindeai meniul zilei la 23 de lei cu ciorbă, fel principal și desert.
Delfinariu – Constanța
Cred că partea asta mi-a plăcut cel mai mult. Reprezentațiile începeau au la 11, 15 și 19. Grijă că pe site apar alte ore. Preț bilet: 40 de lei adult. Ficior nu a plătit nimic. În banii ăști am putut vizita și rezervația – adică o mini grădină zoologică cu mai multe animale decât am văzut în multe alte grădini zoologice. Prima dată în viață am văzut și eu zebre. Pelicanii și rațele erau în semi-libertate și foarte docili.
Reprezentația la delfini durează maxim 30 de minute, dar este spectaculoasă.
5 Comments
M-am amuzat copios cand am citit articolul si ma faci sa nu regret ca nu am ales litoralul vara aceasta desi prin iulie nu mai conteneam sa vb despre asta cu al meu.Dupa cateva drumuri pe la strand mi s-a luat de stat in soare si am renuntat la planul meu de mers la mare.
Iti las si aici adresa de e-mail sa vb : gheoneamariacristina@live.com
Eu nu mai am speranta ca o sa se schimbe ceva in Romania. Am fost la mare acum 4 ani, de atunci nicio schimbare. A… de fapt exista schimbari in rau.
PS. Ti-am dat email, sper sa il primesti
De acord cu tine , din pacate 🙁 . Eu nu merg la mare sau o fac foarte rar. Prefer muntele 🙂
Te inteleg si stiu ce zici. Mie oricum imi place mai mult muntele asa ca in fiecare vacanta prefer sa merg acolo.
Si mie îmi place mai mult muntele, dar o data la câțiva ani merge și marea