Domnul K si gradina de flori

Când eram copil la mama auzeam discuţii între bunica şi mama cu privirii la naşii de cununie ai mamei: Doamna L şi domnul D. Bunica era destul de revoltată că domul D s-a însurat cu doamna L când aceasta aveam numai 16 ani şi i-a făcut rapid un copil, ceea ce se traduce în ideea bunicii că a încercat să îl agaţe şi să îl ţină de ea. Mai mult decât atât, revolta pornea şi de la faptul că doamna L nu a vrut să se mărite cu domnul D până când acesta nu i-a construit o casă şi nu i-a făcut în faţă o alee de trandafiri, iar domnul D, din dragoste pentru doamna L, i-a îndeplinit dorinţa şi când acesta s-a mutat în casa nouă, de-a lungul aleii de la poartă până la casă erau minunate tufe de trandafiri, gladiole, lalele, crini… Ce mai o minunăţie care a rămas ca un laitmotiv în mintea tuturor doamnelor din cartier, care aspirau şi ele la un asemenea soţ.

Copil fiind, bineînţeles că mi s-a întipărit adânc ideea că o casă este automat asociată cu o grădină minunată de flori, aşa că în momentul în care ne-am decis să construim o casă, i-am spus lui domnul K că nu mă mut la casă până în momentul în care nu am o grădină de trandafiri, aşa cum i-a făcut domnul D doamnei L. Iar domnul K, şi ,ca orice soţ iubitor care nu putea să treacă peste dorinţa soţiei, s-a apucat să caute şi să planteze butaşi de trandafiri de diferite sortimente, în culori care de care mai minunate, fix în faţa geamului de la living, ca să fie sigur că îmi pot clăti ochii în grădina de flori în orice moment.

Totul minunat şi frumos, grădina înflorea cu fiecare an, sortimentele de flori s-au diversificat, domnul K a adăugat şi gladiole, crini, panseluţe şi tot felul de flori minunate, o plăcere să priveşti, numai că problema domnului K e că nu se mai opreşte. Cum vine primăvara intră într-un fel de febră şi începe să colinde toate magazinele specializate din oraş şi online ca să găsească alte şi alte soiuri de flori. Chiar s-a decis să facă o boltă de trandafiri agăţători în faţa geamului de la biroul pe care l-am amenajat în casă.

Mie una mi-a cam trecut ca să zic aşa, ţinând cont că totul a fost până la urma un moft izvorât din tot ceea ce am auzit în copilărie, şi am trecut la capitolul copăcei, tufe de diverse plante, zmeură şi alte minuni. Dar, domnul K nu şi nu, ai vrut grădină cu flori, ai grădină. Astfel continuă an de an maratonul primăvăratec al plantărilor de flori, în alte şi alte soiuri, care de care mai colorate şi minunate, iar eu am început să îmi doresc trandafiri mov. Să îl văd acum pe domnul K cum rezolvă această problemă în primăvara ce tocmai a început.