Serios, se vând la kilogram în piaţă sau cel puţin aşa are impresia simpaticul bunic din dotare, care, pe lângă faptul că este prim-agricultor fruntaş al ţării, bine şi constructor şi mecanic şi peisagist şi ce mai vreţi voi, este şi foarte, dar foarte şi iar pun accentul pe foarte paranoic. Tot timpul are impresia că cineva îl fură. Bine, că mai tot timpul acel cineva este un vecin, fapt destul de uimitor pentru noi ţinând cont că avem doar trei vecini de toţi oriunde te-ai uita şi oricum ai socoti, asta dacă nu s-o fi schimbat matematica între timp. Adică, dacă stau şi socotesc pe degete, de fapt vecinii sunt doi, că al treilea este chiar simpaticul bunic în cauză. Avem în spate un vecin care vine oricum doar la sfârşitul săptămânii şi nici atunci tot timpul. Se pare că şi-a făcut casă ca să aibă şi el ca tot omul o casă, că în rest stă în apartamentul de bloc comunist că e mai bine. În dreapta îl am pe simpaticul bunic, fix lipit în coasta mea ca să ne putem vedea zilnic aşa cum îi şade bine unei familii unite. Alături de casa simpaticului bunic este Lelea Maria, cel mai mare duşman, declarat sau nu, al simpaticului bunic, deoarece nu au reuşit nici acum să stabilească cui îi aparţine o bucată de teren de palmă ce desparte cele două proprietăţi. Fiecare ştie cel mai bine că a fost a lui încă dinainte de facerea lumii, că doar ei sunt matusalemici şi nimeni, dar absolut nimeni nu îi poate contrazice. Şi de aici a apărut războiul total.
Paranoicul simpatic bunic are impresia că Lelea Maria vrea să îl fure. Nu vă gândiţi că mă refer aici numai la bucăţica de pământ de o palmă, în niciun caz. În mintea simpaticului bunic Lelea Maria vrea să îi fure tot: teren, casă, găini, lemne, pisică, câine, suflet. Aşa că se impun măsuri de gherilă ca în orice război nedeclarat. Bineînţeles, ca în orice război, victimele colaterale suntem noi: eu şi Domnul K. Zilele la rând de plângeri şi văitări că Lelea Maria îi fură lemnele… că trebuie musai să facem pe tema asta. Să construim o şură de lemne blindată, cu sârmă ghimpată în jur şi cu gard electrificat, să fim siguri că nicio bucăţică de lemn nu lipseşte la numărătoare, că s-a uitat el şi în fiecare dimineaţa constată cu stupoare că stiva de lemne se diminuează.
Asigurările noastre că totul este în regulă şi că stiva de lemne este aceeaşi ca şi ieri nu valorează nici cât o ceapă degerată pentru simpaticul bunic, căci el ştie cel mai bine, doar e pe lumea asta dinaintea facerii, nu?
Aşa că trebuie să facem. Dar, ce să facem? Şi cum televizorul este cel mai bun prieten al omului, simpaticului bunic îi vin idei creţe pe banda rulantă. E musai şi absolut necesară să avem camere de supraveghere care să surprindă orice mişcare a Lelei Maria. Este impetuos necesar ca Lelea Maria să fie prinsă asupra faptului şi să fie înregistrată de camerele de supraveghere exterior, pentru ca simpaticul bunic să o poată crucifica în piaţa publică ca pedeapsă a faptelor ei de vrăjitoare modernă, căci numai aşa ar face să dispară lemne fără să lipsească niciunul.
Şi cum să vă spun, simpaticul bunic nu se dă bătut uşor. Dacă îi intră ceva în cap, te toacă mărunt ca pe ceapă zi de zi până când cedezi şi faci cum spune el. Acum îmi dau seama că Domnul K şi-a moştenit de la el talentul de a te toca mărunt, zilnic şi sistematic până spui ca el. Aşa că a început asaltul asupra noastră: musai, dar cum să vă spun, nu că musai, ci musai musai trebuie camere de supraveghere exterior montate pe fiecare latură a casei, să nu rămână niciun unghi nesupravegheat.
Bine, că până la urmă o cameră de supraveghere nu este un capăt de ţară. Se poate dovedi chiar utilă, mai ales în zona destul de izolată unde locuim noi. Problema e că simpaticul bunic nu vrea o cameră, ci vrea vreo mie de camere, conectate la un dispecerat şi, în momentul fatidic în care Lelea Maria vine să fure preţioasele lemne, să sară de după şură o armată de mascaţi care să o imobilizeze pe vrăjitoarea cea rea şi să o ducă în lanţuri în piaţa publică unde aceasta va fi arsă pe rug.
Oare chiar ar trebui? Să montam camere de supraveghere, nu să ardem biata femeie pe rug!
Articol scris pentru blogawards.ro
Articole din aceeaşi categorie
Leave A Reply