Urci fără încetare şi nu poţi decât să exclami cu admiraţie că nu ai fi crezut că se poate şi mai bine. Vezi zăpada şi gândeşti că ai nimerit în altă lume. Când ai plecat era vară, chiar mijlocul verii dacă stai bine să te gândeşti. Unde a fugit vara? Şi totuşi nu îţi e frig deloc, ba chiar ai putea sta în tricou şi te-ai tăvăli prin zăpadă. Asta da experienţă! Ai încerca să urci pe jos, dar ştii că nu ai forţa necesară, aşa că te mulţumeşti să admiri, să tragi cu nesaţ pe ochi toate peisajele din jur. Ai vrea să ţi se imprime pe retină ca să nu le uiţi niciodată.
Şi când te gândeşti că nu se poate mai bine atât, ţi se ivesc în faţă alte minunăţii. Drumul îşi continuă şerpuit calea fără a te bagă în seamă. Ca tine sunt mii, poate chiar sute mii, veniţi să admire şi să se bucure. Dar tu ştii că priveliştea este numai pentru tine, că numai tu poţi înţelege minunea. Acolo uiţi de durere şi supărare, îţi revii la viaţă.
Aceasta este povestea sentimentelor ce te încearcă pe „drumul spre nori”, iar acesta are, dragă cititorului, şi un nume: GrossGlockner Hochalpenstrasse, adică Şoseaua alpină de mare atitudine GrossGlockner. Te invit să mergi, să vezi, să simţi. Chiar şi acum, deşi au trecut mai mult de 6 luni, mi se face pielea de găină.
Acest text este înscris în concursul TFB10 – #tenDubai – un eveniment organizat de Foto Union powered by Prestige Tours, cu sprijinul Canon și Calif.
Leave A Reply