Pagini de fericire

Stau în faţa unui document word nou, alb, gol… cam la fel ca mintea mea. Ideile nu vor să vină, cuvintele stau ascunse pe undeva şi eu nu reuşesc să le găsesc. Poate pentru că am şi o temă grea de gândire: frumuseţea. Niciodată nu m-am priceput să definesc frumuseţea. Aşa că încerc să îmi adun gândurile poate reuşesc să scriu ceva, dar ce? Tot ce ştiu sigur e că frumuseţea nu este ceea ce vedem în reviste. Frumuseţea nu poate însemna în niciun caz photoshop, oamenii reali nu sunt aşa. Frumuseţea nu este ceea ce vedem pe podiumurile de modă. Aia e anorexie. Şi atunci cum aş putea să caut să dau eu o definiţie universală a frumuseţii, dacă nici cercetătorii nu au reuşit? Poate o fi forţa interioară sau starea de bine sau zâmbetul mamei?

Mă uit la foaia albă din faţa mea şi mă simt ca pe vremea când eram în generală şi colegii îmi dădeau să completez un Oracol. În caz că nu ştiţi sau nu v-aţi întâlnit cu aşa ceva, trebuie să vă spun că era un fel de Facebook rudimentar. Un caiet de dictando, cu inimioare şi flori lipite pe copertă, cu poze de artişti peste tot şi pe fiecare filă era o întrebare: cum te numeşti, în ce clasă eşti, ce îţi place, ce nu îţi place, de cine îţi place şi multe altele. Printre toate aceste întrebări era şi una care mă lăsa cu mintea goală: ce este iubirea? Niciodată nu ştiam ce să scriu, la fel cum nu ştiu nici acum ce să scriu acum despre frumuseţe. Aberam, fără a spune nimic concret, despre globuri de cristal care se sparg la cea mai mică atingere înfăţişând iubirea ca pe un sentiment foarte fragil, când are de fapt forţa de a schimba lumea.

Am ajuns la concluzia, după ore şi întregi de uitat la pagina albă, că am început cu întrebarea grea: ce este, când puteam să încep cu întrebarea: de ce e specială frumuseţea? E mult mai uşor de răspuns la o astfel de întrebare. Frumuseţea are un farmec aparte şi ochi scânteietori. Te înconjoară şi te ridică pe culmi înalte, la fel ca o vrăjitoare ce face incantaţii. Te lasă fără vlagă, incapabilă să reacţionezi. Probabil că o să spuneţi că aberez, dar închideţi ochii pentru o secundă. Respiraţi adânc şi priviţi cu ochii minţii. Încercaţi să vă priviţi în interior şi să vedeţi ce vă face să zâmbiţi, ce vă induce o stare de bine. Încetaţi să vedeţi numai cu ochii după standarde impuse şi şabloane

Oricum cercetătorii au spus că ne vedem de 5 ori mai frumoşi decât suntem. Asta pentru mine s-ar traduce că dacă folosesc noile produse fără parabeni din gama Gerovital happiness mă văd de 6 ori mai frumoasă, nu? Până la urmă oricum ar fi definită, este acea stare de bine ce vine de la interior şi se revarsă la exterior. Nu cred că poate să existe frumuseţe exterioară fără frumuseţe interioară. Hai că încep să fiu ca într-o reclama de la televizor. Ar fi cazul să revin pe cărări bătute sau să îmi vină o idee.

Da, puteţi să îmi spuneţi în faţă: este un articol fără formă şi fără fond. Şi v-aş da dreptate într-o clipită. Iar am aberat mult fără a spune nimic. Aşa că vă rog pe voi dragele mele să îmi spuneţi cum vedeţi voi frumuseţea? Ce anume vă face să vă simţiţi frumoase atât la exterior cât şi la interior?

PS. Aţi folosit noile produse din gama Gerovital happiness? Am înţeles că ar fi delicioase datorită extractelor de fructe, cum ar fi afine pentru ten mixt/gras. Mă tentează tare un cc cream din această gamă şi aş vrea să ştiu părerea voastră.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015