Sosete, sosete, sosete

Am ajuns la concluzia că e greu să fii bărbat, mai ales dacă trăieşti într-o familie fără imaginaţie. Femeile se aşteaptă de la tine să le faci cadoul ideal, să te chinui să le ghiceşti gândurile şi când vine ziua ta… dezamăgire: primeşti şosete. Şi poate prima dată te bucuri, că poate aveai nevoie sau poate zici că e o întâmplare. Dar când primeşti an după an numai şosete, ţi se cam acreşte. Până la urmă câte şosete poate aveam un om, de câte şosete poate avea nevoie? Primeşti şosete de la soţie, de la fiică, de la mamă, de la soacră şi începi să te simţi îngropat în şosete. Visezi numai şosete. Îţi dai seama că eşti apreciat de cei din jur după şosete: mai groase, mai colorate, flauşate, de iarnă. Dacă primeşti şosete subţiri, de vară, începi să te gândeşti dacă nu cumva ai făcut ceva, dacă nu cumva le-ai supărat cu ceva. Deşi ar trebui să te bucuri că e ziua ta, îţi aduci aminte cu amărăciune că iar ai să primeşti şosete. Şi zâmbeşti frumos, pari chiar surprins, căci de-a lungul anilor ai învăţat să zâmbeşti la comandă la vederea şosetelor, mulţumeşti şi iar zâmbeşti: vai, şosete, ce cadou neaşteptat!

Şi poate soţul/tatăl/fiul/ginerele mai înţelege că primeşte şosete şi doar şosete, dar când vine vorba de un partener de afaceri în faţa căruia nu te poţi prezenta cu celebrele şosete, ce faci? Soluţia mea: intri pe net, accesezi google şi scrii „cadouri pentru bărbaţi” şi vezi ce poţi să afli. Dacă prima legătură este despre şosete, efectiv ai îmbulinat-o. Dar, nu s-a întâmplat aşa şi m-am pus pe răsfoit paginile de căutare. Când am ajuns la myman.ro m-am oprit. Şi acolo am găsit o mulţime de idei pentru coduri, aşa că am uitat complet că doream un cadou corporate şi m-am uitat să văd ce mi-ar plăcea mie.

Acest magazin de cadouri m-a făcut să cred că am dezamăgit degeaba cumpărând şosete o viaţă întreagă. Puteam să găsesc aici ceva potrivit fără prea mult efort. De exemplu aş fi putut să cumpăr pentru mine setul cu pană şi călimară de mai sus. Îmi place la nebunie şi ar sta foarte bine la mine pe birou. Ah, uitasem, era vorba de un cadou pentru el şi nu pentru mine. Dar măcar să îi fac o aluzie, poate anul ăsta eu primesc setul din poză şi el nu mai primeşte şosete. Orice se poate întâmpla, nu?

Chiar am observat un cadou deosebit pentru Domnul K: reproducerea unei maşini de curse din anii 40-50, realizată din aluminiu, cu roţi de cauciuc şi… şi…. scaune din piele. Ziceţi şi voi, pot cere ceva mai mult? Să nu ziceţi ABS că nu era aşa ceva în anii 40. Dar deja eu întrevăd o problemă, ca la mai toate cadourile decorative pe care aş putea să i le cumpăr: o  îmi ceară să îi cumpăr maşina reală şi nu doar o replică. Aşa că nu mai bine îi cumpăr şosete? Măcar la alea nu îmi poate cere şi varianta în mărime naturală.

Voi ce cadou aţi cumpărat pentru bărbatul special din viaţa voastră?

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015