Toamna nu-i ca vara

Relativitatea fiind relativă, mi-am dat seama că toamna nu-i ca vara. Să vii duminică seara de la 28 de grade și să trezești luni la ora 6 cu 8 grade, înseamnă un stres termic pe care corpul meu îl respinge. Îmi e frig, îmi e foarte frig. Chiar nu înțeleg de ce vremea asta nu vrea să aducă toamna treptat: azi 26, maine 24, poimâine 22 și tot așa ca să mă pot și eu obișnui cu noile condiții termice.

Am alergat prea mult vara asa și toamna a venit și cu mai multă alergătură. Mama s-a mutat din orașul ei în orașul meu și toată vara nu am făcut altceva decât să supraveghez muncitorii care au lucrat la renovare și tot a ieșit prost. Nu mai găsești meseriași buni sau chiar dacă sunt buni fac treaba în bătaie de joc. Echipa care a venit la mine, fugea de ici colo, de la o lucrare la alta, într-o cursă continuă. Logic că nu poți face bine, dacă azi pui o bucată de gresie și mâine fugi în altă parte, poimâine pui o bucată de parchet și iar fugi. O lucrare de 3 săptămâni a durat 2 luni. Când au terminat, într-un final, am constatat că din rosturile de la gresie sare chitul, parchetul joacă, prizele nu merg, instalația de apă dă rateuri. Logic că meseriașii nu mai răspund la telefon. Așa că ia-o de la capăt și caută electrician, instalatori și tot așa mai departe.
Pur și simplu sunt obosită. Mult prea obosită pentru a duce toate în spate. Merg dimineața la birou, după amiază fug la mama și aștept meseriașii care nu apar niciodată la timp, ajung seara acasă la 8-9, fac mâncare și cad ruptă. Și e frig și urăsc frigul. Pielea mea este în revoltă completă de la frig. Schimbările astea bruște or să mă îmi ucidă pielea cât de curând.

Dar există și o parte bună a lucrurilor. A început să îmi placă tare mult șamponul uscat Batiste. Când nu ai timp chiar e un real ajutor. În plus, am devenit foarte bună prietenă cu cremele hidratante pentru ten uscat. Uimitor și pentru mine căci am tenul gras.
Tu ce ai mai făcut în ultima perioadă?