Am profitat de mini-vacanța de 1 Decembrie să trag o fugă până la București, mai ales pentru că îmi doream să ajung la un târg de Crăciun. La Sibiu nu am avut cum să ajung și în afară oricum aș fi prins marea aglomerație din vămi așa că nu avea rost. Copilul meu a văzut la televizor (da se uită la TV, să trecem peste) că la Târgul de Crăciun există Căsuța lui Moș Crăciun. Și a început să mă bată la cap că vrea și el să vadă. În prima zi nu ne-am dus pentru că ne-am gândit că e deschiderea și o să fie aglomerație mare. Așa că ne-am dus sâmbătă.
Aglomerația era la fel de mare. În general este super util să facă un târg de crăciun în cea mai mare parcare din zonă, iar proștii care vin să se descurce. Printr-un noroc chior am reușit să prindem un loc liber de parcare, deoarece tocmai a ieșit cineva de pe unul. Noroc chior pentru că era coadă de mașini pe toată banda 1 a drumului și toată lumea spera să iasă cineva ca să poată parca. Ei, dar să nu ne agităm prea mult. Problema cu parcarea apare oriunde se adună lume multă. Diferența e că la un târg de la Viena, era o parcare imensă pusă la dispoziția celor care veneau la târg. La noi parcarea era ocupată de târg.
Într-un final ajungem și noi la târg. Aglomerație mare de tot. Concertul în floare, căci de Crăciun e bine să ai niște muzică românească bună care să îți urle în cap de să nu te înțelegi om cu om în loc de colinde. Oameni cu ochii numai după bunătățile din căsuțe. Mulți copii mici înghesuiți printre oamenii care nu aveau ochii de ei. La un moment dat o pereche de moșnegi trece nepăsătoare pe lângă ficior și aproape îl lovește cu piciorul. M-am întins și efectiv l-am împins pe nenea care atenta la integritatea copilului meu. S-a întors la mine și a început să vocifereze nervos. I-am explicat că e un copil mic și el era să îl lovească. A ridicat din umeri și-a luat consoarta de braț și a trecut mai departe. Ei au drepturi, că sunt bătrâni. Noi, ceilalți, putem crăpa.
Ajungem într-un final la Căsuța lui Moș Crăciun, care e baricadată de garduri de fier din toate părțile și păzită foarte bine. Inițial mi-am zis că poate e nevoie de așa ceva că se înghesuie lumea, se știe cum e la români. Mă apropii și văd că intră câțiva copii și o echipă de filmare. Întreb dacă se poate intra. Răspuns a fost foarte prompt: nu se poate intra, sâmbătă și duminica au loc alte evenimente. Se intră numai pe bază de invitație cu brățară. De luni, cu puțin noroc, o să putem intra și noi ăștilalți. Dacă ai copii știi cum e, dacă nu își spun eu că e crunt să trebuiască să îi explici unui prichindel de 4 ani că nu poate intra la Moșul pentru că nu e voie azi. Și el să o țină una și bună că vrea la Moșul în căsuță. Nu am fost singurii dezamăgiți. Și alți părinți cu prichindei s-au pierdut în explicații și promisiuni, numai să-i facă să renunțe și să le explice că ia Moșul de unde nu-i. Mai ales că multă lume a venit din provincie pentru parada de 1 Decembrie și a trecut și pe la târg. Cum să-i explici unui copil mic că tu luni trebuie să fii înapoi la muncă și nu ai cum sta în capitală ca să îl duci luni la Moșul?
Cumva eu m-am obișnuit cu țara asta în care fiecare se gândește numai la el. În care organizatorii se gândesc numai la publicitate și profit și atât, nu și la ce se întâmplă real. Ficior încă nu știe cum e. Ceea ce este mai rău în toată treaba asta e că nu o să fie singura întâmpla de genul ăsta. Azi e căsuța lui moșul, mâine o autostradă, poimâine niște politicieni corupți și tot așa. O să o țină o viață din dezamăgire în dezamăgire.
2 Comments
Imi pare rau! Nu am copii si nu cunosc sentimentul dar stiu cum e sa fii dezamagita de tot ceea ce se intampla in jurul tau. ca adult , vorbesc. Din pacate asta este tara in care traim. Atata timp cat nu vrem sa ne schimbam mentalitatea, nimic nu se va schimba la noi. In bine. Ca in rau…deja merg toate 🙁
Cel mai urat e ca nu cred ca imi doresc sa se obisnuiasca cu dezamagirile. Si cum tara nu se schimba, imi vine sa schimb eu tara. Dar e o decizie atat de grea…