Sunt grasă, dar mă tratez

Îmi amintesc ca și cum a fost ieri. Eram împotmolită în confortul canapelei mele, învelită în auto-indulgența unei seri obișnuite, când am auzit acel antrenor de fitness de la televizor rostind cuvintele care aveau să-mi răstoarne lumea: „Dacă vrei să slăbești și ai de ales între antrenament și dietă, alege întotdeauna dieta. Totul pornește din farfurie.”

Am pufnit în râs. Nu un râs amuzat, ci unul defensiv, încărcat de arogantă și neîncredere. „Ce prostie!” mi-am spus, ridicând din umeri ca și cum aș fi îndepărtat o muscă enervantă. În mintea mea de atunci, efortul fizic era singurul răspuns, singura monedă de schimb pentru un corp de care să fiu mândră. Credeam cu tărie că pot „arde” orice exces, orice păcat culinar, dacă doar alerg destul de mult sau ridic destule greutăți. Disciplina alimentară? O exagerare pentru cei slabi, pentru cei care nu au curajul să muncească din greu. Așa credeam. L-am ignorat pe acel antrenor cu o nonșalanță care, peste ani, avea să-mi coste mult mai scump decât puteam imagina atunci.

Dar anii nu iartă pe nimeni. Au trecut fără milă, aducând cu ei o realitate brutală. Metabolismul, acel aliat tăcut pe care îl luasem de-a gata, a început să dea semne că nu mai poate ține pasul cu iluziile mele. Kilogramele s-au acumulat lent, dar constant, ca niște straturi de regrete depuse pe talie, pe șolduri, pe suflet. Fiecare kilogram în plus era o mărturie a propriei mele aroganțe, a refuzului de a asculta ce știam, în adâncul meu, că e adevărat.

Imaginea din oglindă a devenit un străin cu care nu mai știam să comunic. Uneori, nici nu voiam să mă uit. Oboseala nu mai era doar fizică ci era emoțională, profundă, ca o povară pe care o cărăm în spate și care devine tot mai grea cu fiecare zi care trece. M-am resemnat. Asta credeam. Că așa e menit să fie. Că eu sunt „doar grasă” și că nu mai pot schimba nimic.

În acest punct al resemnării, când aproape că renunțasem la mine însămi, l-am întâlnit pe Ionuț Brad.

Nu era doar „încă un tip de la sală”; cu sfaturi memorate din cărți. Ionuț este diferit. El înțelege. Nu doar teoria, ci și suferința, frustrarea, resemnarea: toate sentimentele pe care le-am trăit. Pentru că el însuși a trecut prin transformări, prin provocări, prin momente în care să renunți părea mai ușor decât să continui.

Ionuț nu e doar un antrenor, ci este un partener în transformarea ta. Personal Trainer certificat IFBB și Instructor fitness acreditat, el și-a construit cariera pe rezultate concrete, nu pe promisiuni goale. În 2023, la Fitness Challenge by FRCF din Cluj, a obținut locul 2. O dovadă că știe ce înseamnă munca, dedicarea și disciplina. Dar nu e genul care se laudă cu trofeele. E genul care te învață cum să-ți construiești propriile victorii.

A terminat Heroes Race: o cursă care te pune față în față cu propriile limite. A alergat în multiple ediții ale Maratonului Clujului, demonstrând că perseverența e mai importantă decât viteza. A ridicat 40 de repetări la Deadlift Challenge (categoria 90 kg) la Sense4fit Summit 2023, ocupând locul 3; un rezultat care arată puterea mentală, nu doar fizică. Dar toate aceste realizări nu sunt pentru el. Sunt pentru tine. Pentru că, atunci când stai în fața unui om care a făcut ce predică, începi să asculți cu adevărat.

Ionuț mi-a spus exact ce refuzasem să aud cu atâția ani în urmă, dar de data aceasta am ascultat. Nu pentru că vorbea tare sau pentru că avea diplome pe perete, ci pentru că vorbea din experiență, din înțelegere: „Acel antrenor de la TV avea dreptate. Totul pornește din farfurie. Dar transformarea adevărată vine când înțelegi că nu antrenăm doar corpul. Antrenăm, în egală măsură, mintea și nutriția. Fără acest triunghi (mișcare, alimentație, minte) orice schimbare e doar temporară, o iluzie care se va spulbera la prima provocare.”

Am înțeles atunci că „mă tratez” nu înseamnă o pastilă magică, o dietă de o lună sau o metodă rapidă găsită pe internet. Înseamnă să accept că transformarea începe în minte, se continuă în farfurie și abia apoi se vede în sala de sport. Ionuț nu mi-a oferit doar un program de exerciții perfect calibrat. Mi-a oferit o nouă filozofie de viață. M-a învățat că respectul pentru propriul corp nu se măsoară în kilometri alergați sau în greutăți ridicate, ci în alegerile zilnice pe care le faci: ce pui în farfurie, cum îți vorbești ție însuți, cum îți construiești obiceiurile.

Astăzi, nu mai caut scuze. Nu mai dau vina pe metabolism, pe genetică sau pe lipsa de timp. Am alături un om care a dovedit, prin propriile performanțe din 2018 până în 2024, că perseverența este cheia – nu talentul, nu norocul, ci perseverența. Și am învățat ceva esențial: că „Sunt grasă, dar mă tratez” nu mai este o autoironie amară, o scuză pe care mi-o spun în fața oglinzii. Este un angajament asumat. Un angajament față de mine însămi.

Mă tratez cu mâncare sănătoasă, nu cu restricții brutale. Mă tratez cu mișcare inteligentă, nu cu obsesie. Și, mai ales, mă tratez cu o minte educată care alege ce e bine pentru mine, nu ce e ușor, nu ce e rapid, nu ce îmi promite altcineva. Pentru că transformarea adevărată nu vine din exterior. Vine din interior, din decizia de a fi mai bună astăzi decât ieri, din curajul de a asculta adevăruri incomode, din puterea de a alege sănătatea în loc de confort.

Și dacă te regăsești în povestea mea, dacă simți că ești în punctul în care eram eu, resemnată, obosită, fără speranță, știu că poți schimba ceva. Nu pentru că e ușor, ci pentru că meriți. Pentru că tu meriți să te simți bine în propriul corp. Și cu ajutorul potrivit, cu un partener care înțelege, care a fost acolo, care știe ce înseamnă lupta ta, transformarea nu e doar posibilă. E inevitabilă.