S-a terminat si Spring Super Blog 2014

Acesta este ultimul articol din seria celor dedicate Spring SuperBlog 2014 în care actriţa principală am fost, cea din fiecare zi cu bune şi cu rele, cu zâmbete şi cu dezamăgiri.

A fost prima mea participare la un astfel de concurs, pentru că abia am început de câteva luni să mă ţin mai mult de blog. Nu am ţintit spre nu ştiu ce premii pentru că în niciun caz nu am talent la scris precum un blogger partener ca Nebuloasa sau precum un câştigător al SuperBlog, ca Robintel, pe care îi citesc şi în ziua de azi, ci eu pur şi simplu am vrut să vă dacă pot să scriu atât de multe articole într-un timp atât de scurt. Dacă reuşesc să îmbin munca la birou şi blogul. Câteodată mi-a ieşit bine, câteodată nu mi-a ieşit atât de bine. Am avut momente în care trebuia numai să mă uit rapid pe enunţul probei şi să ştiu deja despre ce trebuie să scriu, iar literele se aşterneau cuminţi una după alta pe coala albă, dar am avut şi momente în care mi-am stors efectiv creierul şi îmi venea să urlu de draci căci nu aveam nici cea mai vagă idee despre cum aş putea să abordez subiectul. De asta nu o devin niciodată ambasadoare a Editurii ALL, pentru că unele articole efectiv nu ies, oricât m-aş strădui.

Partea bună este că am încercat eu pentru mine, partea proastă e uneori mă macină ideea de a şti cum sunt acordate punctele şi cred că nu numai eu îmi pun întrebarea asta. Da, recunosc cu mâna pe inimă că sunt posturi scrise foarte bine care au luat punctajul maxim pe merit, dar la fel de bine se vede cu ochiul liber că sunt posturi… nici nu ştiu cum să le zic ca să nu jicnesc pe nimeni, care au primit punctele maxime pentru nimic.

Ei, dar nu e bai dragii mei, nu sper să ajung eu vreodată în topul zelist. Nu scriu pe blog pentru faimă sau pentru că din asta îmi câştig existenţa, scriu pe blog pentru că pur şi simplu POT.