De câteva zile s-a schimbat ora şi tot de câteva zile simt un vid în moalele capului. Nu reuşesc să mă adun şi să îmi revin. Sunt şocată: cineva mi-a furat o oră. De ce? Era ora mea din viaţa mea, de ce să mi-o i-a cineva vara şi să mi-o dea înapoi iarna? Poate eu am nevoie de ea vara. Să nu mai spun că nu reuşesc să mă adun nici la birou şi nici acasă, sunt într-o permanentă stare de stres, seara nu reuşesc să adorm şi dimineaţa nu pot să mă trezesc, în condiţiile în care, până acum, eu mă trezeam la 6:30 fără ceas deşteptător.

În ziua fatidică m-am trezit la 8:50. Am coborât la bucătărie să îmi beau cafeaua regulamentară şi din instinct mi-am pus şi ceasul la mână. Ies din bucătărie ameţită de somn cu cana de cafea în mână şi mai să reuşesc să o vărs pe jos. Mă uitam la telefon 8:50, mă uitam la ceasul de mână 7:50. Domnul K nu pricepea de ce stau pironită în mijlocul casei holbându-mă când la telefon când la ceas.

–          Cât e ora, îl întreb bulversată.

–          Aaaa, ce ai?

–          Păi, mă uit la telefon şi îmi arată o oră şi mă uit la ceas şi îmi zice altă oră. Vreau să ştiu care e corect, până la urmă.

–          Hahaha, serios că te-ai gândit tu că ceasul ăla al tău de mână ştie să schimbe ora singur?

Parcă aş fi primit un duş rece. Stai, s-a schimbat ora şi eu habar nu am pe ce lume mă aflu. Am reglat ceasul de mână conform orei arătate de telefon şi mi-am continuat ziua destul de confuză.

Aşa că acum caut ceas de mână care să ştie să schimbe ora singur şi care să arate super-şic, poate reuşesc să îmi revin la starea naturală şi până îmi revin se schimbă ora din nou.