Absolut de fiecare data

Ajung acasă la finalul unei zile oribile. Abia mă târăsc până la fotoliu unde mă trântesc. Deschid televizorul şi găsesc un film tembel pe care probabil că l-am mai văzut de câteva ori până acum sau nu, dar nici nu contează… important e că mă pot odihni un pic şi vizionez filmul tembel.

Nu durează mult şi apare şi Domnul K. Se aşează liniştit în fotoliu şi îşi trage calculatorul lângă el. Urmează 30 de secunde de linişte în care aş putea crede că am scăpat. Dar, începe:

Domnul K: Şi asta blondă cine e?

Eu: Soţia lui ăsta de se bate cu ăla.

Domnul K: Păi şi de ce se bat?

Eu: Pentru că asta crede că ăla e implicat în dispariţia lui aia.

Domnul K: Păi şi aia dispărută unde e?

Eu (cu speranţa că scap): De unde să ştiu eu? Tocmai despre asta e filmul, despre dispariţia ăsteia.

Domnul K: Păi şi bărbatsu’ a ucis-o?

Eu: Nu ştiu, aflăm la urmă.

Domnul K: Păi şi poliţia de ce nu îl arestează?

Eu: (exasperată): Nu ştiuuuu, nu am făcut eu filmul.

Domnul K: Păi şi ăştia 2 de ce se bat atunci?

Eu: (sarcastică) Vrei să mă pun acum să îţi povestesc tot filmul?