Textul de mai jos l-am trimis, pe 20 octombrie, pe email la [email protected] pentru concursul Să râdem, că face bine la sănătate!. Conform condiţiilor expuse pe site trebuia să primesc un email de confirmare. Nu am primit nimic. În plus, le-am scris pe pagina de facebook şi comentariu meu nu numai că nu a primit niciun răspuns, ci a fost şi şters.
P.S. Textul este o întâmplare reală.
Tocmai născuse prin cezariană într-un spital un pic mai curat decât ghena. Astea erau condiţiile şi încerca să nu se plângă. Soţul venea azi să o externeze. În sfârşit va ajunge acasă. Îşi făcu încet bagajele. Operaţia o cam durea şi încerca să nu se mişte prea mult.
– Gata, am dus bagajul la maşină, te ajut să cobori?, întrebă el zâmbind a înţelegere.
– Da, te rog.
Cu greu ajunseră jos şi până la maşină mai aveau ceva de mers. Se îndreptau cu paşi înceţi spre ieşire când o asistenţă ţipă după ei. Se opriră.
– Nu aţi uitat nimic?, întrebă asistenta cu îngrijorare.
Se uitată întrebători unul la altul în timp ce mental refăceau lista. Bagajele erau în maşină, ei se îndreptau sper parcare… Oare ce ar fi putut să uite?
– Dar, copilul? Nu luaţi şi copilul?
Leave A Reply