Ultima dată mi-am promis că nu mai fac. Ce sunt eu aici, maşină de scris şi ălora nu le convine nimic niciodată? Ce am ajuns să scriu articole pe bandă rulantă, sub stres, de parcă nu am destul stres în viaţa mea. Fix asta îmi mai lipsea: stres şi de la blog. Păi când am făcut blogul am zis că o să fie ceva aşa extra, uşurel, ce pot face când am chef şi timp.
Şi… şi uite unde am ajuns. De 2 zile de când a început, stai şi mă uit pe grupul de pe Facebook şi văd o comunitate cu oameni mişto, ce schimbă idei şi impresii. Şi mă gândesc cu nostalgie că vreau şi eu acolo. Că vreau şi eu să fac parte din comunitatea aia de oameni, să pot şi eu să comentez că ce nedrept e juriul sau ce faină e o probă şi cum nu am idei pentru alta. Mă uite peste prima probă şi deja am o idee de articol trăsnet care bineînţeles că nu va fi apreciată de juriu şi o să îmi placă numai mie, dar îmi ard degeţele să o scriu… acum, acum musai. Visez de 2 zile articolul ăla.
Deşi ultima dată m-am retras ruşinos pe la mijlocul probelor şi am zis că mie nu îmi mai trebuie, uite-mă din nou aici strigând în gura mare: Particip la SuperBlog Spring 2015. Ştiu că iar o să scriu multe articole reclamă, pe care voi nu prea o să le citiţi şi pentru care o să mi-o iau pe cocoaşă de la google, dar sincer… zău dacă îmi pasă. Vreau şi eu!
2 Comments
Apreciez sinceritatea cu care scrii!
Multumesc si spre sa ma citesti in continuare.