Cel mai probabil nu ar trebui să scriu acest articol. Aș fi vrut să scriu despre vacanță și cât de frumoase sunt unele locuri. Dar mă gândesc că groază că cu patru zile înainte de atentatul sângeros din Franța mă aflam la Nisa. M-am plimbat pe Promenade des Anglais, am făcut poze, m-am uitat la avioanele care decolau de pe aeroportul din apropiere. Atmosfera era calmă, ca pentru o după-amiază toridă de vară. Absolut nimic nu prevestea tragedia care a avut loc. În orele după-amiezii Nisa era un oraș calm. Destul de puțină lume pe stradă și poate și mai puțină la plajă. Pe faleză, puținii turiști care s-au aventurat sub soarele arzător făceau câteva poze și apoi încercau să se ascundă de căldură prin cafenele. Ne-am oprit și noi la o cafenea din apropiere, am mâncat ceva pe terasă și am încercat să ne răcorim cu câteva carafe de apă. Apoi, ne-am urcat în mașină și ne-am plimbat pe șoseaua de lângă malul mării. Ne-am oprit pe o plajă publică din apropierea orașului Nisa și am intrat un pic în apa mării. Nu aveam costum de baie, căci nu venisem pregătită pentru plajă. Oricum nu cred că aș fi avut unde. Toată plaja publică este plină de pietre. Așa că m-am mulțumit să intru în apă până la genunchi. Toropiți de căldură am pornit înapoi spre Nisa. Se înserase, se mai răcorise un pic și faleza începuse să se anime. Ne-am oprit pentru ultimele poze fix în zona unde a avut loc atentatul. Nu am stat mult deoarece ne-a abordat o femeie de culoare cerându-ne o țigară. Am observat că era cu un grup de trei bărbați și se uitau numai la noi, destul de insistent, așa că am preferat să plecăm.
Aș fi vrut să scriu un articol despre locurile frumoase pe care le-am văzut în Nisa, dar în schimb o să scriu despre cum nu ar trebui să fim toleranți. Nu cred în integrarea persoanelor, nu cred în civilizarea lor, nu cred în aducerea acestora la nivelul de înțelegere al traiului european. Nu mi se pare normal să ni se ceară să îi ajutăm, să îi integrăm în societatea noastră europeană, dacă asta înseamnă ca noi să suferim prin constrângerea libertăților și printr-un trai în frică și teamă.
Ca un exemplu: din cauza imigranților s-au reintrodus controalele la vama dintre Ungaria și Austria. Duminică seara era o coadă pe cinci kilometri, pe trei benzi, de mașini și camioane. Oameni care cheltuiau timp, carburant, nervi. De ce? Pentru a integra câteva mii sau sute de mii de imigranți.
Nu îmi spuneți că războiul este groaznic sau că nu este chiar așa. După atentatele care au avut loc în ultima perioadă, absolut nimic nu îmi poate schimba părerea: aceste persoane nu ar trebui primite deloc, sub nicio formă în Europa. Și mai mult decât atât, cei existenți deja ar trebui deportați de urgență. Nu am înțeles niciodată de ce, dacă tot provin din aceeași cultură, de ce nu se duc în statele arabe? De ce vin la noi?
Și așa cum peste tot românii sunt văzuți ca fiind țigani, pentru mine și aceste persoane sunt toți o apă și-un pământ. Chiar cred că de-a lungul timpului am fost mult prea toleranți cu integrarea, pentru că din câte se pare autorii unor atentate sunt persoane stabilite de multe timp în țările europene respective. Și atunci cum să nu te gândești: sunt în siguranță? Bineînțeles că nu. De ce aș sacrifica siguranța și libertatea mea și a copilului meu de dragul altcuiva? Oricum pentru ei, eu ca femeie, sunt undeva cam între o capră și o cârpă. De ce mi se cere mie, care nu valorez mai mult decât o ceapă degerată în ochii lor, să fiu alături de ei și să le arăt compasiune? Cum sunt răsplătite toate acestea?! Prin mii de morți și teroare, căci ei nu știu altceva.
Și cum să nu mă gândesc că dacă îmi luam concediul cu patru zile mai târziu, cel mai probabil aș fi fost acolo, pe Promenade des Anglais uitându-mă la focul de artificii, fără să bănuiesc că un bolnav mintal va intra în mulțime cu tirul secerând moarte pe tot bulevardul?
6 Comments
Sunt de acord cu tine . Suntem prea toleranti dar noi nu prea avem ce face, nu putem schimba ceva. Doar autoritatile. Legat de acest atentat eu imi pun intrebarea cum a reusit sa treaca acel camion ???? Sunt prea multe intrebari pe care noi cetatenii de rand ni le punem si nu gasim raspunsuri la ele sau le gasim dar nu ne ajuta. Am ajuns sa cred ca tot ce se intampla are un scop ascuns iar noi suntem niste pioni sau victime colaterale 🙁
Ma bucur ca esti bine 🙂
In curand o sa ajungem sa fim noi minoritari! Si sa ne supunem altor natii!
Nu scrie dom’le nicaieri in fisa lor de post sa-ti explice sau sa se comporte frumos. Evident ,am zis-o in mod ironic. La noi asistentele medicale sunt foarte slab pregatite. Practic cam oricine isi doreste asta si invata un pic , sau da ”atentia” cui trebuie ,poate ajunge asistenta. Afara ,pe langa scoala de asistente sunt o gramada de cursuri ,teste ,etc. La noi sunt foarte ”reci” cadrele medicale…din pacate Nu toate ,dar majoritatea.
Nici plicul si nici scoala nu te poate invata sa fii om 🙂
Scuze , postasem comentariu pentru postul urmator ”Un bebe nascut la un spital de stat” . Nu stiu cum am apasat de am ajuns aici . :))
Da mi-am dat seama ca acolo. Nici eu nu stiu de ce ar fi ajuns aici 🙂