Probabil că m-am uitat la prea multe filme SF la viaţa mea, dar teoria universurilor paralele mi se pare foarte plauzibilă. Sau am o imaginaţie prea bogată, dar îmi place să cred că pentru fiecare alegere nefericită pe care am făcut-o în viaţa mea, există, într-un univers paralel, o altă eu care a făcut alegerea bună. Sau există o altă eu care, în alt univers, e un geniu, sau care a ales altă meserie, ca de exemplu avocat sau doctor. Problema mea e că tot timpul îmi imaginez că o altă alegere în viaţă m-ar fi dus la mai bine, dar cum ar fi să fie mai rău? Poate într-un univers paralel lumea e condusă de elefanţi şi oamenii nu au apărut sau poate în altul trăiesc într-o peşteră şi focul încă nu s-a inventat.
V-aţi întrebat vreodată cum ar fi să existe posibilităţi infinite? Sau cum ar fi să le exploraţi? SuperBlog mi-au cam aprins imaginaţia cu tema „Dacă nu ar fi existat epilarea…” şi am început să mă gândesc cât cum ar fi un univers paralel unde epilarea nu ar exista deloc. O mulţime de femei şi bărbaţi, că nu fac discriminări, ar aveam o grămadă de păr peste tot. Picioarele nu ar mai fine şi frumoase, ci pline de păr inestetic. Oare fustele mini ar mai fi inventate sau toate femeile ar încerca să îşi ascundă picioarele după fuste lungi sau ar umbla în pantaloni?
În universul nostru, epilarea este un rău necesar. Şi da, recunoaştem cu mâna pe inimă că doare şi doare foarte tare, chiar dacă după ce se termină procesul zâmbim şi spunem „hai că nu a fost atât de rău”, ştim foarte bine că a durut. Chiar dacă folosim ceara de epilat de unică folosinţă sau ceara tradiţională refolosibilă, durerea rămâne durere. Şi măcar dacă ai şti că doare acum şi ai terminat, dar cel puţin o dată pe lună procedeul trebuie reluat.
Până acum m-am epilat cu ceară de unică folosinţă numai la salon. V-am povestit şi în alte articole că benzile de ceară nu sunt prietenele mele de nicio culoare. Ori nu am eu destulă îndemânare, ori fac ceva greşit. Problema e că tot timpul reuşesc să rămân cu fire de păr destul de multe pe care nu reuşesc să le îndepărtez. În schimb, la salon parcă e altă viaţă. Cu o mişcare scurtă din încheietură tot părul dispare. Fără să trebuiască să se revină asupra zonei şi aşa iritate. O fi ceara sau îndemânarea? Sau pur şi simplu la salon nu mă pot plânge prea mult că doare?
Articol scris pentru SuperBlog 2014
Leave A Reply