Mici sau mari, office sau casual, colorate sau uni, gențile de damă sunt un univers în sine. Pot ascunde secrete nebănuite sau obiecte de mult uitate. În genți poți găsi orice. Dacă nu își găsește cheile, sigur sunt în geantă. Dacă vrei o gumă sau un șervețel umed caută pe fundul unei genți de damă. Sau mai bine nu cauta. Te sfătuiesc să nu cauți niciodată în geanta unei femei. Mai știi pisicul ăla mic pe care l-ați adoptat anul trecut și care a dispărut după o lună? S-ar putea să fie în geanta ei.
Pentru o femeie, geanta este ca aghiazma pentru preot. Pur și simplu nu poate trăi fără ea. Eu nu îmi pot imagina lumea unde gențile nu ar fi fost inventate. Imaginează-ți, cu șoc și groază, un univers paralel unde femeile nu au genți și își cară tot arsenalul în buzunare. Ar fi cel mai negru coșmar al meu și cred că și al tău. Pe lângă faptul că aproape tot universul unei femei se învârte în jurul unei genți (cealaltă parte se învârte în jurul pantofilor), geanta este accesoriul cel mai simplu și cel mai sofisticat al unei ținute.
Pe vremea răposatului, în caz că ești tânără și nu l-ai prins vorbesc despre prea-iubitul conducător Nicolae Ceaușescu, avem acasă un pat extensibil cu o ladă foarte mare. Acolo îți ținea mama pantofii și gențile. Din fericire comunismul s-a terminat repede pentru mine, pe când eram mică. Dar imaginea lăzii de sub pat plină cu pantofi și genți din piele încă mă bântuie. Eu nu am nici măcar jumătate din câte avea mama. Când mama nu era acasă, ridicam patul și stăteam și se le admiram ore în șir. Câteodată făcea parada modei prin fața oglinzii din hol și mă imaginam la casa mea cu o cameră plină de genți și pantofi. După ce mă admiram din toate unghiurile (pe atunci nu aveam telefon mobil să îmi fac selfie), avea grijă le pun pe toate la loc, frumos, în aceeași ordine. Cumva mama tot timpul știa că ceva nu e chiar locul lui, că eu am umblat prin ladă. Se uita la mine cu subînțeles, îmi zâmbea moale și spunea: Într-o zi ai să ai tot ce îți dorești. Problema e că eu îmi doresc să am toate gențile din lume…
Tu ai tot ce îți dorești când vine vorba de genți?
2 Comments
Da, si mie imi plac gentile. Pana la vreo 35 de ani aveam cred ca vreo 15 posete, din piele sau imitatie. In timp am realizat ca erau, pe o parte , bani aruncati. In final purtam intr-un an 5-6 posete. Daca ai o viata sociala activa, atunci se merita, in rest nu….parerea mea 🙂
Ai dreptate, dar cand deschizi dulapul nu te uiti cu drag la ele? Mie posetele imi amintesc de copilarie 🙂 (Nu am nici eu foarte multe, incerc sa restrang cheltuielile asa ca am abtin)… Daca daca ar fi bani Oho… As avea dulapul plin!