Jurnal de poseta #18

Nu crede tot ce scrie pe bloguri! Cercetează! Îmi vei mulțumi!

Azi m-am enervat la modul cel mai serios. În general nu mă ating tâmpeniile care se scriu pe bloguri, dar unele depășesc orice limită a bunului simț. Mai ales cele de pe blogurile culinare. În lumea asta există persoane care se pricep și persoane care nu. Persoanele care nu se pricep ar trebui să recunoască grațios acest lucru și să se lase de meserie. Să se apuce de altceva. Dar nu, ele insistă ca să persiste.

Suntem în epoca vitezei și a internetului. Orice persoana are dreptul la exprimare în spațiul public (da, Facebook e spațiu public) și își poate face foarte simplu un blog unde să abereze cât vrea. Problema e că noi citim ce scrie acolo. Și luam de bun și iese rău. Adică oricine cu puțin timp zice hai să îmi fac blog culinar/de beauty/de fashion/de adunat covrigi etc. și mă fac mare vedetă. Am trafic și fac bani! Nu contează că ce scriu acolo e o prostie mare.

Nu îmi stă în fire să critic alte bloguri, dar când autoarea aberează cu grație îmi vine să urlu. Și uite așa ajung astfel de persoane la emisiuni culinare și când li se pune că habar nu au de bucătărie se supără. Mult mai bine ar fi dacă fiecare am înțelege limitările pe care le avem. Și am sta în banca noastră.

Dar să revin la motivul nervilor mei. Azi mi-a apărut în ”peretele” de pe Facebook o poză cu o supă Ramen. De mult mă gândesc să încerc rețeta. Așa că am dat căutare pe net despre ce și cum se face. Printre primele rezultate mi-a apărut un blog frumușel la prima vedere și zic hai să intru. Mare prostie. Încă de la prima poză a ramenului mi-am dat seama că autoarea va abera cu grație.

Așa arată pe blog         Așa ar trebui să arate

Apoi, dacă aia din prima poză e supă ramen, ce să mai zic? Bun, hai să citim mai departe. Și începe prin a preciza că supa ramen este chinezească, mama ei de Japonie, că tot despre cei cu ochii mici vorbim nu? Și aberațiile continuă: este o supă foarte consistentă, pentru ca mai apoi să ne zică că este o supă dietetică. Acum dacă și ramenul, cea mai consistentă supă din lume e dietetică?!?! Adică e dietetică, rețeta autoarei, care a făcut orice numai ramen nu. Până la finalul rețetei a scos carnea, oul și verdeața. Ce a mai rămas? Pur și simplu o supă de pui cu câteva legume. Adică o zamă lungă care nu are absolut nicio legătură cu ramenul, decât în capul autoarei care s-a gândit că e mai interesant să o numească ramen, decât zamă lungă de pui (mă rog, în cazul asta de rață – pentru că de ce nu).

Partea și mai rea este că cele două autoare au împreună mai bine de 1000 de rețete pe respectivul blog. Oare toate sunt la fel de tâmpite ca cea de ramen? Eu nu am avut răbdare sau încredere să mai citesc o rețetă. Mi-a ajuns să mă uit la poze și să mă conving că nici celelalte rețete nu vor face notă discordantă.

Nu, nu dau link. Pentru că… sunt singură că te poți convinge și singură la o mică căutare pe net.

Da, sunt rea. Pentru că… azi plouă și eu voiam să fac ramen și mi-ai fi ieșit o zamă lungă cu niscavai legume.